Ce îți spune neliniștea ta

Pe hârtie, viața ta poate arăta bine. Chiar foarte bine. Și totuși există o neliniște pe care nu o poți explica prea bine — senzația, într-o duminică seara sau în parcare, înainte de muncă, că lipsește ceva.

Multe dintre femeile cu care lucrez se simt vinovate din cauza asta. Ar trebui să fiu recunoscătoare. Alți oameni au probleme adevărate.

Vreau să-ți ofer un alt fel de a privi lucrurile.

Neliniștea nu este nerecunoștință

Poți fi recunoscătoare pentru viața ta și, în același timp, să-ți rămână mici unele părți din ea. Amândouă sunt adevărate deodată. O plantă care și-a umplut ghiveciul nu este nerecunoscătoare față de ghiveci.

Acel sentiment că nu-ți găsești locul este adesea primul semn că viziunea ta încearcă să-ți atragă atenția. Merită curiozitate, nu rușine.

Două feluri de semnal

Când stau de vorbă cu o clientă, ascultăm două lucruri:

• Nemulțumirea — ceea ce nu mai poți tolera. Ședința care te stoarce de energie. Rolul care ți-a rămas mic. Felul în care te pui mereu pe ultimul loc.
• Dorul — ceea ce îți dorești în tăcere, până la durere. Mai mult sens. Mai multă odihnă. O muncă ce este cu adevărat a ta.

Nemulțumirea îți spune de la ce să pleci. Dorul îți spune spre ce să te îndrepți. Ai nevoie de amândouă ca să-ți găsești direcția.

Încearcă asta diseară

Ia o foaie de hârtie și trage o linie pe mijloc. În stânga scrie „Lucrurile de care m-am săturat.” În dreapta, „Lucrurile după care tânjesc.” Dă-ți zece minute de sinceritate.

Apoi recitește, încet, ca și cum ar fi scris-o o prietenă dragă. Ce ți-ai dori pentru ea?

Hai să vorbim despre asta într-o sesiune Clarity Call