Când viziunea ta pare prea mare

Ai făcut-o. Te-ai așezat, ți-ai scris viziunea și, pentru o clipă, a fost minunat.

Apoi, poate chiar a doua zi dimineață, a apărut o altă voce: Cine te crezi?

Dacă ți s-a întâmplat asta, nu ai greșit cu nimic. De fapt, e adesea un semn că ai scris ceva adevărat.

De ce apare șovăiala

O viziune adevărată este, prin definiție, mai mare decât viața ta de acum. Mintea ta — a cărei treabă este să te țină în siguranță, pe teren cunoscut — se uită la distanța dintre ele și dă alarma. Șovăiala nu e o dovadă că viziunea e greșită. E o dovadă că te face să crești.

Așa că nu-ți micșora viziunea ca să încapă în zona ta de confort. Mai bine dă-ți ceva de care să te ții.

Trei ancore

1. Citește-o în fiecare zi. Cinci minute, dimineața sau seara, la timpul prezent. Obișnuința transformă „imposibil” în „neobișnuit”, iar „neobișnuit” în „al meu”.

2. Adună dovezi. În fiecare săptămână, notează un lucru — oricât de mic — care s-a mișcat în direcția viziunii tale. O conversație. O solicitare primită. O limită pe care ai păstrat-o. Dovezile mici țin în echilibru un vis mare.

3. Împrumută credință. În zilele în care tu nu poți crede în ea, lasă pe altcineva să creadă în locul tău: un coach, o prietenă, un cerc de femei aflate pe același drum. Exact pentru asta există un stup.

Pași mai mici, nu o viziune mai mică

Dacă viziunea ți se pare copleșitoare, răspunsul nu este aproape niciodată să-ți dorești mai puțin. Este să faci astăzi un pas mai mic. Mărimea visului și mărimea pasului următor sunt două lucruri diferite.

Descoperă Beelieve in Your Vision